La ora actuală, edentaţia totală este mult mai rară, datorită succeselor tratamentelor odontale, parodontale şi protetice. Cu toate acestea, ea reprezintă şi acum o boală cu mare răspândire în masă, care necesită un rapid şi eficient tratament protetic.Edentaţia totală trebuie cunoscută în amănunţime de studenţii şi de tinerii medici stomatologi, de aceea colectivul care a scris această carte se adresează în primul rând lor.Ideea realizării unei monografii despre edentaţia totală şi-a demonstrat cu prisosinţă utilitatea. Fără a fi exhaustivă, lucrarea caută să ofere informaţii în legătură cu datele esenţiale ale problemei, în concordanţă cu lucrările recent apărute în lumea medicală. În acest fel se continuă şi se perfecţionează o veche tradiţie a Şcolii de Protetică Dentară din Bucureşti, care a avut şi în acest domeniu iluştri reprezentanţi şi ai cărei foşti studenţi au demonstrat cu cinste în multe ţări ale lumii stăpânirea unei bogate pregătiri teoretice şi practice.Edentaţia totală bimaxilară presupune căderea tuturor dinţilor din cavitatea bucală. Cauzele sale pot fi congenitale sau dobândite. La originea edentaţiei totale stau complicaţiile care provin din carii dentare, parodontopatiile, tumorile cavităţii bucale, diferite traumatisme sau tratamente incorecte. Este adevărat că există şi o serie de cauze favorizante ca: diabetul, osteoporoza generalizată sau rahitismul. Este necesar de ştiut că edentaţia totală agravează tulburările masticatorii, fizionomice şi fonetice. Această boală a dinţilor evoluează în timp, în producerea unor modificări morfofuncţionale in zona dentomaxilară, ducând totodată şi la apariţia unor complicaţii digestive, psihice şi articulare.Potrivit cărţii lui Emilian Hutu, edentaţia totală reprezintă una dintre cele mai grave boli care ţin de stomatologie. Refacerea prin tratament proteic necesită corelarea a numeroşi factori: realizarea de proteze total mobilizabile, implanturi endoosoase pe care se fixează punţile totale şi realizarea unor supraproteze mobilizabile pe bonturile implanturilor. În cazul edentatului total bimaxilar, prin pierderea tuturor dinţilor, dispar elementele ajutătoare existente la edentatul parţial, elemente care ar fi putut să ajute la poziţionare protezelor. După amprentare rezultă două modele care reproduc imaginea câmplului proteic.Prof. dr. Emilian Hutu atenţionează că în procesul alegerii dinţilor frontali, stomatologul ţine seama de mărime, formă, culoare şi material. Mărimea este raportată, conform anumitor standarde, la lăţimea nasului. Interesant este faptul că forma dinţilor frontali nu respectă nicio regulă matematică fixă, cu toate că există o corelaţie între faţă şi dinţi. Culoarea dinţilor este foarte importantă fiind dominată de culoarea de bază (galbenul) la care se adauga cenuşiu, albastru, roz. La acestea se adaugă strălucirea şi luminozitatea, saturaţia şi transluciditatea. Materialul poate fi porţelan sau acrilat care, comparate, au avantaje şi dezavantaje.Instalarea protezelor dentare în cavitatea bucală reprezintă în multe cazuri finalizarea activităţii laborioase în scopul restaurării proteice a edentaţiei totale.În cazul în care apariţia edentaţiei totale afectează un singur maxilar, viitoarea proteză totală va avea ca antagonist un maxilar edentat parţial, care poate fi restaurat sau nu, tot cu o proteză mobilizabilă. Astfel, edentaţia totală are ca antagonist o arcadă integră sau una restaurată. În ambele cazuri, restaurarea proteică a edentaţiei devine o problemă dificilă pentru stomatolog.