Diamantele morţii

„Cu un rictus dispreţuitor pe faţă, personajul discuta cu o tânără superbă, o brunetă cu ochi violeţi, îmbrăcată într-un kimono scurt până în dreptul coapselor. Era aşezată extrem de comod pe o canapea lungă din piele albă, orientată cu faţa spre geamul care acoperea întreaga parte dinspre apus a apartamentului.- Cred că nu trebuie să-ţi reamintesc că sprijinul pe care ţi-l pot da eu în America este limitat… Toţi oamenii mei de acolo refuză să se implice în lucruri care au un cât de mic iz politic.- Şi care ar fi, mă rog, izul politic? Este vorba exclusiv de bani, din câte ştiu eu.- Rareori este vorba doar despre bani. E vorba de putere, de oameni cu care a lucrat tatăl tău şi care continuă să deţină funcţii importante în guvernul american. Cel puţin până o să consider eu că nu trebuie să le mai ocupe… , zâmbi asiaticul, mai mult pentru sine. Se lăsă un moment de tăcere. Chinezul îşi imagina răzbunări cumplite împotriva unora care îi încurcaseră afacerile. De fapt, puterea lor se sprijinea doar pe configuraţiile trecătoare ale luptelor politice internaţionale. Fiecare pală de vânt le anihila puterea. Forţa interioară, drumul liniştit, Tao…, asta însemna puterea. Europeni = barbari. Când va veni momentul, va da cu toţi de pământ.“Acţiunea cărţii poliţiste gravitează în jurul unor diamante pe care mai multe persoane încearcă să pună mâna prin violenţe, vărsare de sânge şi chiar crime. Cartea americanului Christofor Black face parte din genul mystery, fiind un thriller plin de crime şi suspans, care-l ţin pe cititor cu sufletul la gură de la început până la sfârşit. În acelaşi timp, năbădăiosul agent Frank Cooper se implica în mai multe aventuri erotice, care sunt descrise fără perdea pe tot parcursul cărţii. Dar apetitul său sexual ieşit din comun nu-l face pe acesta mai puţin eficient în lupta cu criminalitatea, profesie căreia i s-a dedicat cu trup şi suflet. Din când în când apostrofat de bătrânul său coleg, Mark Sinclair, tânărul reuşeşte să depăşească situaţii extrem de dificile şi să rezolve toate cazurile pe care le instrumentează, chit că adesea recurge le metode mai puţin specifice muncii FBI. Nici el, nici partenerul său nu-şi fac probleme în privinţa procedurilor standard pe care ar trebui să le aplice, însă abaterile de la regulamente le sunt trecute cu vederea de fiecare dată, conform principilui „scopul scuză mijloacele“.