Ursoaica ucigaşă

„ Coborî spre Verton Lake pe poteca indicată de recepţioner şi se opri după câteva minute de mers pentru a admira superba privelişte. O sălbăticie veşnic verde şi neîmblânzită, împodobită cu pete de zăpadă, se înfăţişa de jur-împrejur ochilor ei. Suprafaţa lacului de un albastru palid era striată de vântul molatec care bătea dinspre apus. Un peisaj minunat pentru pictorii în acuarelă şi un loc total neadecvat ca să-ţi pierzi viaţa în mod tragic.Zona era pustie în primele ore ale dimineţii. Probabil că nici după aceea nu treceau mulţi turişti pe-acolo. Pârtia de schi era ceva mai sus, iar vânătoarea nu era posibilă decât în locuri mai îndepărtate de aşezările omeneşti. Coborî încă puţin spre lac şi, fără să-şi dea seama de ce, atmosfera i se păru mai apăsătoare. Jane zâmbi în sinea ei: doar n-o să dea crezare poveştilor cu vampiri care bântuie prin munţii Sierra Nevada şi în capul imposibilului ei partener, Eric Black. Cel puţin nu la vârsta şi la experienţa ei de viaţă.Ajunsă la cabana de refugiu, studie cu atenţie împrejurimile, pentru a se familiariza cu locul faptei. Aici avusese loc masacrul. La câţiva metri depărtare, un perimetru era împrejmuit cu bandă galbenă din plastic, interzicând accesul curioşilor. Petele de sânge uscat de pe zăpadă marcau şi ele locul în care fuseseră descoperite fragmentele ultimului cadavru. Cerul era încărcat de o pătură groasă de nori ce ameninţau cu o nouă ploaie, nefirească pentru acest anotimp.Jane ocoli câţiva boscheţi şi ajunse la malul lacului, păşind pe o mică plajă de nisip acoperită cu zăpadă. Şi aici se vedeau nişte urme de paşi împrejmuite cu banda galbenă pe care scria Police line – Do not cross.. În cele din urmă hotărî să se întoarcă la motel pentru a-şi lua maşina. Voi mânca nişte sandvişuri şi voi bea o cafea în orăşel, la vreun bistro ori vreun bar, se gândi ea. Cu Eric am să vorbesc mai târziu, poate nu s-a sculat încă.“