Septembrie roşu

„— Remarcabil! nu se lăsă Frank mai prejos. Celebrul nas al agenţilor CIA: miros imediat şi recunosc personajele implicate în orice eveniment. Destoinici, nu glumă! Îmi pare rău, dar de data asta probabil ţi-a intrat un fir de praf în nas şi nu ai nimerit. Sunt Frank Cooper, din brigada celor care nu dau doi bani pe voi! Probabil că n-ai apucat să fugi după ce-ai pus explozibilul, nu?— Pal, sunt de la departamentul Dosarele X. Ştii, colega, secţiunea aia a FBI după care s-a făcut şi un serial. Noi nu punem explozibil d-ăsta banal, ci folosim fazere, ca în Stargate. M-au teleportat ăştia drept într-un cui. Nici naveta Enterprise nu mai e ce-a fost… Jim Cobalt, neplăcut surprins de prezenţa amatorilor într-un asemenea loc, se prezentă împiedicatul, întinzând o mână uriaşă şi bătătorită de diverse exerciţii de arte marţiale.— Nici eu nu sunt mai încântat decât tine, fii fără grijă! îi răspunse agentul pe acelaşi ton. Şeful m-a trezit fără milă şi m-a trimis la adresa asta nenorocită. Nici măcar nu s-a obosit să mă prevină că este vorba despre o fostă adresă, dobitocul… Aici totul e demolat, după cum cred că bine vezi. Presupun că ştii deja al cui e „răposatul“ domiciliu şi – continuă el, arătân- du-şi legitimaţia – o să ai amabilitatea să-mi comunici şi mie acest lucru. Nu de alta, dar misterele m-au omorât întotdeauna. Doar nu vrei să leşin lângă tine…“