Dimensiuni paralele – Mâna din vis II

„Începu să-şi răsucească pe deget inelul de logodnă şi închise ochii, gândindu-se intens la Paul. Îl iubea atât de mult, încât gândul că viaţa lui ar putea fi în pericol pur şi simplu o paraliza. Dintr-odată, ca prin vis, îi văzu pe amândoi în captivitate. Deşi nu fusese răpit de prea multă vreme, Paul părea foarte slăbit – cearcăne adânci îi brăzdau faţa, iar pe ograzul stâng avea o tăietură mare şi urâtă, destul de adâncă şi de murdară.- Doamne! murmură Sarah, îngrozită, dar nu deschise ochii.Lăsă acele imagini de coşmar să se deruleze în continuare“.— Doamne! murmură Sarah îngrozită, dar nu deschise ochii, lăsând acele imagini de coşmar să se deruleze în continuare.Ambasadorul era legat cu cătuşe de un stâlp, într-o cocioabă din mijlocul unei păduri, exact aşa cum îl „văzuse“ pe când se aflase în Grecia şi dăduse mâna cu el, în urmă cu o lună şi jumătate. Nu erau singuri. În încăpere se mai aflau încă trei femei, care arătau mai rău decât bărbaţii, dovadă că erau ostatice de mai multă vreme. Atmosfera era sumbră şi pe niciun chip nu se zărea vreo urmă de speranţă. Mai mult ca sigur că sunt răpite de ceva timp, constată ea, observând halul de mizerie în care se aflau femeile. Chipurile bărbaţilor nu exprimau groază, nici disperare, ci mai degrabă resemnare, iar în jur domnea o linişte înspăimântătoare.Iubitule, nu ceda! încercă Sarah să-şi îmbărbăteze soţul prin puterea minţii, de la distanţa de mii de kilometri. Nici tu, Sir Williams! Trebuie să rezistaţi!Între timp, şoferul reuşise să scape de urmăritori, iar Joe Down o studia cu discreţie pe însoţitoarea lui, care rămăsese cu ochii închişi de parcă ar fi fost în transă.— Sarah, nu te simţi bine? o întrebă el îngrijorat, în cele din urmă.Femeia ridică anevoie pleoapele, îşi masă tâmplele, apoi zise doar atât;— Amândoi trăiesc.“